Cei care instalează sisteme de stingere cu gaze inerte trebuie să efectueze un test de etanșeitate al încăperii protejate, pentru a verifica dacă aceasta poate menține agentul de stingere suficient timp pentru a opri un incendiu.

Testul de etanșeitate, cunoscut și sub denumirea de Door Fan Test, măsoară etanșeitatea unei incinte prin utilizarea unui ventilator mare montat pe ușa camerei. Ventilatorul suflă aer în cameră pentru a o presuriza, iar apoi o depresurizează, iar citirile de presiune și debit sunt introduse într-un program care calculează zona de pierderi echivalentă (ELA).

În cazul camerelor cu tavan fals, zona de pierdere a acestuia (BCLA) este calculată ca jumătate din ELA totală și se utilizează în calculele pentru timpul de retenție.

Testul de etanșeitate calculează pierderea de agent în condițiile celei mai defavorabile situații, luând în considerare scurgerile de aer prin pereți, podea și tavan. Timpul necesar pentru ca agentul să ajungă la înălțimea minimă protejată indică timpul de retenție a concentrației.

Importanța testului de etanșeitate: Conform NFPA 2001, o concentrație minimă de 85% din concentrația proiectată trebuie menținută timp de cel puțin 10 minute. Testul asigură că incaperea poate menține agentul pentru a opri incendiul, evitând zonele neprotejate unde focul s-ar putea răspândi.